Filosofam adânc în lift acu-ntr-o zi,
După un prânz cu ciorbă și fasole,
Că foarte bine burții i-ar cam fi
Dac-ar goli de gaze niscai alveole.

Modernul lift ca un torent se prăvălea
Spre parterul marii instituții,
La fel cum presiunea-n intestin îmi cobora
Și nu găseam deloc urgent soluții.

Pe la etajul opt sau poate șapte,
Nu știu exact unde căzut-a bomba,
Vulcanul stomacal trecut-a brusc la fapte
Și-n lift eliberă, de gaze, ditai tromba.

În prima fază mulțumit am fost
Că bomba nu se dovedi mai gravă,
Pățania putea avea un mare cost
Dacă în loc de gaze vulcanul dădea lavă!

Dar la parter când am ajuns asfixiat,
Cu respirația tăiată de la bombă,
Vreo cinci mari ștabi în lift s-au și băgat
În locul meu, ieșit în mare trombă.

Și-atunci, fugind, m-am panicat de tot
Văzând că ușile se-nchid după magnați,
Eram convins că, să respire, nu mai pot
Și vor ajunge la birouri decedați.

Ajuns acasă, mă și vedeam ocnaș,
Am dat drumul la știri și m-am crucit:
Cinci victime, un asasin zburdă-n oraș
Iar arma crimei-i imposibil de găsit!