facem dragoste
până tot universul se clatină ca un butoi cu pulbere,
stelele se-mbată și ele numai din cât se uită la noi,
vrei să mă ții în brațe, dar nu poți, ai mâinile legate de ochi
ca o pasăre la care tot ce i-a rămas este glasul, nu reziști: - iubi, vrei să-ți citesc câteva rânduri, de-adormi adormi, de mă auzi mă auzi, de mă mai ții minte mă ții, nu mă supăr,
doar lasă-mă să-ți citesc cu jumate de voce, cald și dulce, e tot ce-mi doresc -
după asta pot muri,

noi doi așa facem dragoste, seară de seară ne citim povești, îmi las obrazul în palme, închid ochii de parcă plec departe departe, dincolo de tunete și ploi unde caii albi își cresc aripi iar tu, adii, ca un nimb timid cu voce de actor, joci teatru la microfon, atingi fiecare cuvânt ca pe-o bucată de lut, o modelezi cu buzele, te furișezi pe sub pleoape, zgudui tot pământul, îl scuturi ca pe-o livadă, pănâ
aud cealaltă jumătate a vocii, mă cheamă, hai vino,
vinooooo

ridic desaga în spate, plec ca un vis purtat de aer