am aruncat băutura în closet și tu m-ai părăsit, așa a fost să fie
am fost prima pasăre care a învățat să zboare cu o singură aripă
și pentru aripi, spre deosebire de picioare, nu există baston

am cîteva riduri amintire de la tine, în loc de fotografii
ca să te văd trebuie să mă privesc în oglindă, visez o vacanță
ca în moarte la veneția, cerul e borderline, luna bipolară
dragostea mea schizofrenică, pînă și din votcă curge un oftat

nu mai pot nici să plîng, mă masturbez ca să ejaculez lacrimi
atît de dor mi-e de tine că în fiecare seară îmi pun ochii în pahar
cum își pun bătrînii proteza, să fie odihniți pentru mîine
dimineața cînd răsare soarele aștept să îmi intre în gură

să te pot striga, să îți spun cît de mult, cît de mult, nu trebuie
să mă repet, sunt atît de imaterial că întunericul din cameră
trece prin mine ca un camion cu luminile stinse printr-un tunel

atît de dor mi-e de tine că mi-am întîlnit urmele în zăpadă
venind din partea cealaltă a lumii, că pentru prima oară
am auzit un violoncel cîntînd la un om și arcușul
scotea tot atîta dragoste de parcă aș fi fost eu

am zburat cu o singură aripă și mi-a fost greu ca unui submarin
care vrea să urce everestul, dar cu iubirea ajungi și pe lună să scrii
comandă fața nevăzută a pizzei, diseară, plătește.