eram

o poveste de larve adormite în mătase sălbatică

o poveste în care nu depindeam de potență sau impotență
de lumină sau întuneric
dar nici de năpârlire, de pielea nouă sau veche,
de nămolire

eram singurii care puteam țese fire aspre din scuipat

singurii pentru care timpul trecea în favoarea firului rupt

din nefericire au început să se nască regii orientului
îndepărtat,
la-nceput ne-au luat zborul,
când într-o zi ni-au furat până și târâitul pe burtă

am încetat să mai fim, dar nu am plâns, ne-am adaptat,
ne-am adaptat la omorul cu acul, la scufundatul în fiertură
ne-am adaptat după chipul și poftele podoabelor amorgiene,
am devenit bio-inteligenți, zootehnici organici,
experți în a roade dud alb, zilnic
îngeri înfiați ne-aduceau frunze, ronțăiam până enzimele se-ncleștau în reacții erectile,
până fremătam asemenea flăcărilor clocite-n căldura deșertului

torceam firul într-un jalapeno mare și gras de creșteau umbrele ca vărsatul de vânt
pe fața unor copii tăbăceam pielea ca pe-o blană în saramură
până ieșea un pansament rezistent la pete