pe cer
să mă vedeţi
şi să ţineţi minte
că eu nu cer
cum cer imperii împăraţii
frumuseţe curvele
ori talent poeţii
doar cerşesc
timp atâta numai timp
să pot să dăruiesc
cerşetorilor lumii
o parte din nimicul
din care m-am născut

în inima mea
ca o pâine
să-i lumineze cămara
unde am adunat iubirea
pierdută în războiul lor de zei
şi dragostea cea păcătoasă
în care sângerează
sublima lume pământeană
să le iau cu mine
când m-o rechema tata
şi de m-o întreba
unde mi-i talantul
eu să-i arăt comoara

în mintea mea
o oază din care
capul rătăcit al lui ioan
soarbe logos
scurcircuitând apocalipsa
trăirii-mi păcătoase
relativismul absolut
ca un botez cuantic
ce va seca iordanul
în care se vor stinge
iisusul şi armaghedonul
spre a sădi măslinul
în brazda vieţii de apoi