La capătul zilei stă noaptea-n priveghi
Aprinsă e luna să-i țină lumină
Curg orele triste plecând nicăieri
Dus azi ca și ieri, la rând vine mâine

Pământul se-nvârte, nu șade pe loc
Un soare răsare zâmbind pe-altă lume
Căldura e-n vise, n-o simt mână-n mâini
Sclipirea privirii se stinge de jale

Degeaba mă arde pe suflet un dor
Nu-i pasă lui soarelui ce mă topește
Etern în priveghi trece timpul în zbor
Cu mâinile lui peste toate lovește

Văd steaua pe cer dar e prea-ndepărtată
Dau vina pe nori că n-o pot atinge
Și-atunci am să stau la priveghi pentru azi
La fel ca și ieri, probabil și mâine

La capătul verii stă toamna-n priveghi
Cum iarnă va sta la capăt de toamnă
Iubirea-mi lipsește s-ating primăveri
Trec ani-așteptând în priveghi de pomană