poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2022-01-19 | |
De ce se scutură de frunze toamna
Iar stoluri de păsări pleacă în văzduh? De ce se pierde chiar si drama Lăsându-mi rece al meu duh? Unde-i lumina si când s-o fi pierdut sclipirea? De când tot ce am adunat s-a risipit? De ce imi tot urmez,sfios,dezamăgirea? Simțindu-mă mai trist si mai topit?... Căci sufletu-mi părea pustiu Când iarna se apropia domol, Căci incepea să ningă cam tarziu În inimă cu praf de vise si namol. Sufletul meu era tot mai asemănător Cu antica grădină a Edenului mângâietor Care a dispărut fără urmă într-o noapte Și s-a pierdut, pierind cu gravitate. Dar nu am cutezat să strig la cer, Deși doream cu-ardoare un semn Sau o solie adusă-n grabă,să pot să sper, Că-mi voi salva bucata mea de-Eden. Dar scrisoarea nu a mai sosit Iar îngerii nu mai cântau în paradis, Si a rămas gol,uitat de lume,ponosit Până ce ultima culoare-ncet s-a stins... Aceasta e povestea unui Eden Care sclipea,cu urme de eternitate, Care părea un templu vechi,elen Dar rupt de mult de realitate...
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate