Unii văd oamenii mici
Culcați la picioarele lor,
Călcând pe capete, pe mâini și pe ochi
Pavează drumu-și spre înălțimi.
Și Dumnezeu le cere voie,
Din când în când, pe-un păcătos să-și lase mila.
Zbor cu aripi de tupeu, în ignoranța urii
Om lup ce sfâșie oameni, ighemon democratic
Prea luminată față oglindită în Dorian Gray.
Singurătate fără oameni și fără Dumnezeu
Iadul de aici începe, când te crezi zeu
Și te înalți în propria mândrie
Nemuritor de o zi, biet muritor.