suflarea e ușoară ca neaua,
dealul abrupt
când răsare, soarele nu trebuie să miște un deget,
copil ascultător, pământul își îmbracă haina largă și albă,
putred de udă, nu-i nevoie să ridic pleoapa,
să vorbesc, să tac, să dau din cap când te-ascult,
- ca pe-un nou-născut înfășurat în scutece
las zăpada să-mi acopere ochii verzi,
când spui nu azi, nici mâine,
nu e nevoie să plâng
privesc lumea zâmbind și-mi zic: ce minune,
nu trebuie să fac nimic,
nici măcar s-aștept-o-adiere de vânt, atingere de buburuză pe mână,
dintr-odată niciodată devine mult, mult mai ușor ca săgeata din piatră,
cu excepția, încă ne zărim în ochii de copii uitați
printre flori
chiar și așa, totul e mult mai ușor, dintr-odată
it gets easier, and easier, now,
when we are about to get older
wise.