poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1084 .



Uciderea spaimei
poezie [ ]
Omagiu poeziei lui Geo Bogza

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Nicolae_Labis ]

2021-12-02  |     |  Înscris în bibliotecă de Adina Speranta



Ne-am temut de furtună precum se tem râşii,
Când puşca aud bubuind,
Râşii ce nu-nţeleg tunetul puştii,
Dar tremurând, îl presimt.
De foc ne-am temut precum lupii la pradă,
Flămânzi, biciuindu-şi cu cozile pântecele,
Clănţănind către rugul înalt de la stână:
Nu îndrăznesc să-i privească văpaia ca sângele.
Ne-am temut de întinderea mării şi-a cerului,
Cu tigrii privindu-se în ape uimiţi
Se tem de duşmanul ce-n undă rânjeşte
Cu colţi ascuţiţi.
Ne-am temut de gândirile noastre-ndrăzneţe
Precum de cometele roşii se tem
Triburi sălbatice, roabe pădurilor,
Crezând în strigoi şi-n blestem.
Şi voi v-aţi temut de acestea, de toate,
Dar de noi mai ales v-aţi temut, v-aţi temut,
De noi, sclavii voştri, ce spaima aveau să-şi ucidă,
Îngropând-o-n trecut.
Dar noi coborâm din sămânţa acelor
Ce din brazii trăzniţi au bulgării roşii în mâini
Şi-nfrângându-şi durerea arsurii supuseră lupii,
Preschimbându-i în câni.
Am îndrăznit spre furtuni: ne-au crescut
Aripi cu care de luturi ne-am rupt
Furtuni străbătând şi genuni.
Gândurile noastre izbiră-n minuni,
Dezghiocând, pipăind înţelesuri ce fug.
Ne-aţi ars pentru-aceasta pe rug
Nu voi ne-aţi ucis în văpaie, ci noi
Ucideam spaima noastră de noi şi de voi!
Întregi, neatinşi, ne-au dat jos de pe ruguri –
Luminoşi, luminam înţelesuri şi lucruri.
Întinderea mării şi-a cerului
Ne-a arătat ca oglinzile vii din poveşti
Îndrăzneala, puterea şi farmecul
Sufletelor noastre omeneşti.
Ştiaţi voi de ce v-aţi temut de acestea,
Dar de noi mai ales v-aţi temut, v-aţi temut,
De noi, sclavii voştri, ce spaima aveau să-şi ucidă,
Îngropând-o-n trecut.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!