(SONET XLVII. - Hazliu)



În spate, ține-ți cunoștința-n anii
De-acum, ce mult vor trece, vor pleca...
Îmi pare că trecutu-i mucava
Și toți vor vrea să-ți fure gologanii.

Dar ce-i în minte, nu e pe hârtie
Să poți să pui, mai mult, or învăța
Ce-i gândul tău și numai mintea ta,
N-or să-ți răpească aurul din glie.

Căci, prea de-i mult, sări-vor să învețe
Cum să meșteșugească la cercei;
Și poate, parcă, Dunărea să-înghețe

Lăsai, prea mult, din iepur, pe la lei;
Că numa-n ale tale oale, mai răzlețe
Or mai conta, cinci iepuri, sau vreo trei...