poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ Pașadine în vers alb (73)
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2021-10-15 | |
De atâta mers am obosit,
Mă simt sleită de orice vlagă Și mă așez unde pământu-n aur Pare poleit, De lumina slabă A unui asfințit. Mă las purtată de adierea Ce mângâie copacul înflorit, Acompaniată din depărtare De glasul unei țitere Ce îmi aduce alinare. Mă așez la baza pomului, oftând Și-mi las pleoapele să cadă Peste ochii-mi obosiți de vânt Și lacrimile vărsate într-o cascadă. Un glas de privighetoare Și suavul cântec Al unui flaut de jad, Șterg încet lacrimile ce obrajii îmi ard, Vindecându-mi inima ce încă tare doare. Cântecul lor atât de dulce, Mă duce cu gândul în trecut, La tot ce am și n-am făcut. Trecut în care am alergat după himere, Învăluite într-un fum auriu, Vise ce într-un târziu S-au dovedit a fi efemere. Am căutat iubirea într-un bărbat, Înainte de a mă iubi pe mine, Trăgând cu dinții să-l pot ține Într-un univers dezaxat. De azi, însă, totul s-a schimbat, Punându-mă pe mine prima, Cu răbdare și cu mult efort Luptând să îmi refac inima. Mihai Ana Liliana 06.04.2021 M.A.L
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate