mereu mă certa mă ruga biata de ea
zicea că nu m-a bătut la timp
şi eu îi promiteam că o să mă las
habar nu am unde mă duc picioarele
prin ceaţa existenţei abia de mă zăresc
rău ce rău m-am mai afumat
aproape cam de pe când am aflat
că e scris în adn-eul bărbatului normal
am preţuit tabacul vinul şi femeile
îmi plăcea să fiu mereu în centru
ce n-aş da pentru un fum de vorbă
să-i mai văz râzând în jurul meu
da’ rar de mine mai întreabă cineva
actor cândva talentat într-un film prost
a ruginit până şi amnarul de la tata
pe unde mi-or umbla iubirile de-odinioară -
opiu şi scrum pe rând fiecare
nesăţioase m-au fumat ca pe o pipă

nu prea mai e tutun în tabacheră
s-a subţiat foiţa rău rău de tot
şi iasca nu ştiu de ce-i udă
tabagiu nenorocit cred că din naştere
îmi pufăi viaţa ca pe-o ultimă ţigară
ieri îmi părea prea slabă azi prea tare
un pic de jar ceva nicotină şi fum
priveşte-o mamă e un muc
îl mai trag şi pe-ăsta şi gata ajung