poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2077 .



Satan
poezie [ ]
Ion Pillat – Poezii 1965 (Editura pentru literatură – Grădina între ziduri)

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ion_Pillat ]

2021-05-07  |     |  Înscris în bibliotecă de Maria Elena Chindea





Și negura în juru-mi creștea tot mai adâncă...
Uitasem orgă, ruga și psalm și mântuire,
Când dreapta Lui, întinsă în dar de răzvrătire,
Trăsni în două noaptea masivă ca o stâncă.

Prin surpătura umbrei atinsă de-a Lui pală,
Trecură ca-n legende martirele Lui pale,
Din vremuri zugrăvite pe geamuri ogivale...
Și clopote sunară în pacea monahală.

În fața mea, deodată, Arhanghel prea înalt,
Satan trăi de flăcări în negrele vitralii
- Rozacee de lumină și Domn al catedralii -
Fulgerător de patimi sub aripi de bazalt.

A spulberat c-un deget: altar, catapeteasma,
Mi-a șters cu o privire și dragoste și ură,
Și-a înflorit, zâmbindu-mi uscata mea făptură,
Cu seva, cu dorința, cu flori și cu mireasma.

Apoi lărgind aripa puțin, făr-de povară
Impuse catedralei pădure iar să fie...
Și iată ca din piatră vlăstarul cum învie
Se-ntoarse pe sub ramuri păgână Primăvară.

Sub ceruri troienite cu floare de cais,
Păși zeița goală și botticelliană,
Zvârlind polen, iubire, viață și prihană...
Și se făcu o țară de muzică și vis,

Născută din suspinul de dor al Primăverii:
O țară unde îngeri cu penele cernite,
Psalmodiind litanii și liturghii oprite,
Melodios, în taină, se închinau plăcerii,

Și unde androgine cu ochii de opale,
Mușcând în sânuri crude ca-n galbene lămâi,
Vedeau cu nepăsare prin fumul de tămâi,
Cum mor crucificate sfioasele vestale.

Atunci grai Satana: - Alege a ta cale!
Pe cruci plâng șapte sfinte fecioare, fără vină,
Dar șapte demoni tineri slăvesc a mea grădină
În ciuda celor șapte virtuți teologale...

Și aripile Sale când larg mi le deschise:
Se sparse-n țăndări cerul, pământul ars fu jar,
Dar boi, senini, zburarăm din ultimul hotar
Spre iaduri înflorite cu patimi și cu vise.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!