poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 868 .



zara în rochia alb-aurie
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Maria Pilchin ]

2021-02-06  |     | 



anteea fetiţa de şapte ani păşeşte grăbită spre casă
păpuşa ei aproape târâtă pe jos prăfuită dezbrăcată
şi murdară are un ochi închis altul deschis iar
gura ei a fost tăiată cu foarfecele acum o săptămână
aşa a vrut anteea să aibă şi păpuşa gură să mănânce
să înghită anteea ca o mamă bună îşi hrăneşte
păpuşa îi dă să bea o leagănă o înfaşă îi cântă

* * *
dimineţile anteea doarme gogoaşă de mătase
e vară rămâne singură acasă se trezeşte târziu
deschide ochii ia păpuşa şi merge să ia masa
terci de griş de hrişcă de orez de ovăz de grâu
mănâncă alene şi îi dă şi păpuşii să îmbuce
în linişte de parcă există o înţelegere între ele
de parcă sunt mamă şi fiică de când lumea

* * *
într-o zi mergea de-a lungul unui gard cu zara
păpuşa un câine din curte un dulău cât un viţel
şi-a băgat botul printr-o gaură şi a apucat capul
păpuşii anteea a strigat l-a lovit peste bot şi urechi
pe animalul nesimţit l-a zgâriat cât de tare a putut
a smuls-o pe zara şi a fugit acasă unde a spălat-o
a legănat-o a alintat-o certând tot neamul câinesc

* * *
copilele se laudă cu păpuşile lor le fac rochii fuste
le dau unghiile cu ojă le împletesc cosiţe cu fundiţe
anteea o iubeşte pe zara aşa cum este îi place să îi
zică poveşti să îi îngâne să îi povestească tainele
visele şi dorinţele sale zara are doar două rochii şi
umblă cu unghiile fără ojă de când au vărsat-o pe jos
dar zara e o păpuşă înţelegătoare şi nu face nazuri

* * *
mai ieri tata i-a adus anteei o păpuşă nouă una care
zice „mama” şi îşi îndoaie genunchii anteea a privit-o
a pipăit-o a mirosit-o şi a lăsat-o să stea aşa în cutie
zara este păpuşa ei zara este jucăria cea mai frumoasă
din lume are ochi verzi păr galben ca spicul mănâncă
cu ea a umblat mereu peste tot cu ea doar cu ea se
joacă anteea mama cea mică mama cea bună

* * *
pe podul de peste râu e larmă e joacă toate fetele din curte
au ieşit să îşi arate odraslele care mai de care vine şi
anteea se aşază la margine de pod îşi leagănă picioarele
şi cântă zara stă culcată într-un şal bate vântul şi e cam
frig anteea tremură un pic dar rămâne aşa nu pleacă căci
nu poţi pleca aşa deodată după ce abia ai venit se uită
la alte păpuşi le cercetează zara e cea mai frumoasă

* * *

nadala copila din scara vecină fiica unui şef de vamă
vine la ea o apucă pe zara o ridică se uită la părul ei o
adulmecă aşa ca un câine şi râde un chiot prelung ascuţit
răzbate afară nadala strigă: păpuşa ta miroase urât ai
o jucărie împuţită toate râd anteea îşi bagă nasul un miros
urât de terci stricat terci de griş de hrişcă de orez de ovăz
de grâu răzbate afară din zara păpuşa ei cea frumoasă

* * *
anteea tremură anteea plânge toate râd chiote nebune
se aud pe pod zara e o păpuşă împuţită anteea o cuprinde
o strânge la piept dar râsul nu conteneşte toţi ochii se
îndreaptă spre ea şi păpuşa ei cu miros urât anteea înţelege
că nu a fost bună ideea să îi taie gura vai ce idee proastă
ah ce idee neroadă să hrăneşti o păpuşă cu terci cu
terci de griş de hrişcă de orez de ovăz de grâu

* * *
râsetele lor împuşcă aşa ca în filmele pentru cei mari
ca o mitralieră din filmele cu nemţi vocile lor urâte o
strâng de gât o sugrumă o ameţesc anteea plânge
lacrimile ei cad în râu şi vrea şi ea să cadă odată cu ele
dar îi este frică şi ruşine şi o doare anteea desface
braţele desface şalul şi zara zboară încet în jos ca o
eşarfă ca o pasăre ca un fluture transformat în cocon

* * *

zara cade ah cade coboară spre apă încet ca la botez
se loveşte de o piatră sare mai încolo şi se întoarce pe
spate corpul ei în rochia de un alb auriu pluteşte o vreme
pe valuri apoi părul ei ud o trage la fund şi zara dispare
strălucind ca o sirenă ca o ştimă a apelor a viselor
a dorinţelor anteea stă încremenită pe pod copilele
tac o privesc curioase anteea se ridică şi pleacă

* * *
aşa se întorc din bătăliile pierdute ostaşii şi ea soldăţica
de plumb merge mult merge greu merge încet câinele
doarme după gard anteea vine acasă intră pe uşă cade
secerată în pat şi plânge vai plânge greu plânge mult
plânge încet mama gaia o mângâie pe cap mama o cuprinde
mama gaia o leagănă: lasă nu-i nimic au mai crescut şi alţi
copii fără tată vei creşte şi tu veţi creşte şi voi

pe fundul râului zara tace mult tace greu tace încet





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!