Nu au ce să-ţi spună,
N-au ce să-ţi comande;
De-o vreme cam bună
Lumea-ntreagă arde,
Şi-n aste văi mai răsună
Doar glasuri brigande
Că nu are cine să spună
Ce-ncă nu-i în vreo carte;

Prezentul sunt eu însumi
Iar prezenţa-mi este dovada;
Noi oamenii avem atâtea lumi
Pe câte minţi ne are grămada
Şi-ndiferent cum le-am numi
Sau cum le-am putea-nnoda,
A le studia-nseamnă a glumi,
Şi-a le schimba-nseamnă a-ngloda.

Priveşte natura în toate zările
Şi observă-i profunzimea.
Analizează-i mărunt mişcările,
Şi-ncearcă să-i înţelegi stările,
Ca să vezi că nu ştii ce-i lumea
Până nu ştii ce-ai face tu cu ea;

Deci, cei ce ne cântă în strună
Că omu-i stăpân oriunde…
Ei n-au ce să-ţi spună;
Ei n-au ce să-ţi comande;
Că, de o vreme cam bună,
Popoare tot ard în hoarde
Şi-n urma lor mai răsună
Doar teorii extravagante
Bazate pe ce vor să spună
Nişte gunoaie dezgropate.