Ideea lui Platon trăiește,
Și Platon nu-i deloc învechit.
Ideea, lumea urnește,
Fără idee totu-i împietrit,

Ce-am fi fost noi, oamenii, fără idei?
Am fi rămas niște bieți hominizi,
Rătăcind prin tenebre, noapte și zi,
Fără speranță și fără temei.

Ideea făurește prezentul,
Și aprinde-o lumină în viitor,
Ea ne separă de trecutul,
Primitiv, fără zor.

Ideea transformă deșertul
Într-un sol roditor,
Și poate să aducă pământul,
Mult mai aproape de cer.

Viața ne este-o idee.
Prin idee astăzi trăim,
Ideea e cea care ne cerne.
Cu idee noi reușim.

Ideea este sămânța
Înnoiri din noi,
Ideea este speranța
Unei lumi pline de nevoi.