vă iubesc
ca pe primul vostru tată - înalt, frumos şi deştept -
şi ca să fiţi şi voi patru frumoşi, înalţi şi deştepţi,
am cules în palme apa din perciunii cerului,
mi-am spălat faţa şi m-am lăsat pupată de voi, pe rând,
ca nu cumva să muriţi de sete, mamă;

ca pe al doilea tată vă iubesc,
când foame v-a fost, am dezgolit duminicile galbene din călcâie
şi v-am lăsat să mă lingeţi câte doi deodată, mamă;

mamă, când frig ruşinos v-a fost,
cu cifre şi al treilea tată v-am învelit aşa cum
beţivul îşi înveleşte ultimul plâns închipuitului ultim pahar,
pe trei deodată v-am acoperit cu promisiuni şi plâns de călugăriţă,
căci vă iubesc gradat, sticlos, şi tare;

prin al patrulea tată,
vă voi iubi cel mai mult, mamă,
din mine şi el, dreptunghi de lemn s-o face,
din lemnul ăla pământiu toţi patru deodată să smulgeţi câte o scândură,
din ele cruce să-nfigeţi la creştetul meu înalt, frumos şi deştept.

Şi când ciorile
caligrafiie de dor şi uitare vor înnegri,
nici atunci să nu credeţi
ce nici eu nu prea am crezut,
mamă.