De la vârsta asta nu voi mai crește
Degeaba spun ei că bătrânii poeți talentați rămân
Eu voiam să fiu apreciat când scriam tinerește
La ce folosesc urmeke unui bătrân

Se spune că la vârsta a treia se cunoaște sporul
Atunci noi suntem ca niște păduri pustii
Care se bucură așa cum vor cât pot de zborul
Păsării care cu un tril urmează a se sfârși

Atunci nu mai scriem decât de la natură
Și eventual despre ei dacă ai urmași
Lumea asta deja ne-a luat fixa măsură
Și nu mai ai ceva nou în urmă să lași

Deci dacă în tinerețe nu ți-ai îndeplinit țelul
Îngroapă în tine ce ai scris, modelul
Speranța este doar să ai urmași
Care să fie interesați, modelul lor să-l lași

Sau dacă nu, cu mine îl iau în mormânt
Ca atunci când pe cruce or fi păsări care cânt
Să le întreb dacă știu ele pe cibeva takentat
Urmașului meu să-l las comunicând ca un lătrat