am tras un loz cam necâștigător
mi-au spus să mă înarmez cu știință de carte
pentru lupta cea mare și grea cu viața
vechea lozinca roșie de-o banalitate absurdă
‘’Învață, învață, învață’’- Lenin
am băgat în ghiozdanul pe care-l car neobosit
statui, steaguri, imnuri, marșuri triumfale
matematică cu raportorul și rigla de calcul
teoreme, axiome, inegalități, ecuații, integrale
înghesuite de-a valma, unele peste altele
când a venit momentul, ora ,minutul confruntării
la răscrucea istoriei
am rămas în pielea goală
m-am descurcat cum am putut, am luat de colo ceva
de dincolo altceva, din praf, pe-o arșița cumplită
am cârpit, am șterpelit, am prins din zbor
statuile au fost dărâmate, steagurile arse, imnurile și marșurile
interzise
a mai rămas speranța stupidă și vorbăria ieftină despre nimic
mi-aș lua câmpii dar e târziu
am avut primul computer și primul pomelo la 30 de ani
stăm la o coadă pe mai multe rânduri iar cei din urmă împing
pentru că și ei sunt împinși la rândul lor din spate
mai cad frații ca spicele, călcăm, uităm,
nu vedem,nu auzim, nu vorbim
suntem cu toții prinși
nu se poate mai în față, nu se poate mai în spate
ne strivim unii de alții în liniște și consens
în față se da colivă și tămâie, cu lumânarea aprinsă
trebuie să vii de-acasă
e coliva și tămâia fiecăruia dintre noi
important e să apucăm un loc în pomelnic .