poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-09-08 | |
Din a vremilor risipă
Vrând să faci o altă lume, Așezi clipă lângă clipă Ca bășicile din spume. Gânduri negre te vor bate Prin toți anii tăi pribegi, Spulberate-n vânt sunt toate Cu nimicuri te alegi. Te închini la tot ce ziua Îți aduce vrând-nevrând, Dar în tine-și bate piua Timpul,trupu-ți sfărâmând. Doar un vis se-mpotrivește, Din căderi el se ridică Și cu trudă se clădește Din a vremilor risipă. Idealuri rătăcite Îți brodează anii goi Și te lași dus de ispite, Dus de vremuri înapoi. Tot ce este-nchipuire Și gândirea-ți vrea să-nsume, Tu o-ndeși într-o zidire Și croiești o altă lume, Orice timp care-o conține Nu e veșnic precum crezi, Mărginirea nu e-n tine, Nici în zarea care-o vezi. E un vast care desfidă Un destin trăit în pripă Și ca taina să-și deschidă, Așezi clipă lângă clipă. Drumul spre eternitate Nu-i croiești tu început, Tu încearcă și-l străbate Drumul care l-ai știut. Toate câte te-nconjoară, Negăsindu-le vreun nume, Tu ești sigur c-or să moară Ca bășicile din spume. Astăzi când îți simți aproape Rostul tău trecut prin vreme, Când sclipirile din ape Au motive să te cheme, Când poeme plămădite Tu le vezi ca și uitate, Neputând a fi rostite, Gânduri negre te vor bate. Nu e vremea de visare Ca s-o așezi,apoi,în carte, Din adâncuri o chemare Împletește-aceiași moarte. Iar când totul se scufundă În capcana-acestei legi, Doar nimicuri te inundă Prin toți anii tăi pribegi. Vremea-ți trece peste frunte, După ea un gol se naște, Prin ideile-ți mărunte Nimeni nu te mai cunoaște. Rătacind prin anotimpuri Cu gândirile-ți uscate, Nu vezi cum a tale timpuri Spulberate-n vânt sunt toate. Doar iluzii te-or cuprinde Cu-a lor patimă știută, Iar prin neguri se va-ntinde Viața ta,demult,pierdută. Astfel câte se trecură, Neputând să le-nțelegi, Cad pe fruntea-ți ca o bură, Cu nimicuri te alegi. Gânduri negre te vor bate Prin toț anii tăi pribegi, Spulberate-n vânt sunt toate, Cu nimicuri te alegi. Din a vremilor risipă Vrând să faci o altă lume, Așezi clipă lângă clipă Ca bășicile din spume. Din căderi ea se ridică Și gândirea-ți vrea s-o-nsume, E un vast care desfidă Negăsindu-le vreun nume. Tu le vezi ca și uitate În capcana-acestei legi, Cu gândirile-ți uscate, Neputând să le-nțelegi. George Nica Din căderi ea se ridică
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate