poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-08-28 | |
Tristă vreme se așterne
Peste pleoapa-mi obosită Dinspre cer,încet,se cerne O lumină amorțită. Să-mi refuz a mea trăire Se întâmplă-ades în gâduri, În demiurgică răpire Zile,nopți ,trecură rânduri. Mi-e lehamite de toate, Orice scriu nu mă împacă, La-ntrebările ingrate Gura-n ele se îneacă. E dovada că în mine Gândul meu nu mai discerne, Pe trăirile străine străine Tristă vreme se așterne. Câte-n lume m-au cuprins, Înțepară a mea frunte, Multe-au fost de neânvins Printre grijile mărunte. Și în curgerea de ore, În cetatea-mi năruită, Trec iluzii incolore Peste pleoapa-mi adormită. Zac în urmă aruncate Zile,nopți câte trecură, Fiind de-o patimă mânate Se întorc pline de ură Să strivească azi,în mine, Visul meu în vieți eterne Care-n zilele-mi senine Dinspre cer ,încet se cerne. Neștiute-n necuprins Mor în ochii-mi mii de stele, Toate sunt de neatins Ca iluziile mele. Și sfârșirea care-o-aștept, Într-o vineri plumbuită, Îmi va cade grea pe piept O lumină amorțită. Viața mea necunoscută Plină este de-ntrebări, Și mereu e străbătută De întoarse remușcări. Timpul tot, acum îmi pare Că e pură amăgire Și-am dovada ,ca atare, Să-mi refuz a mea trăire. De-astă lume mă desparte O grăbire pusă-n toate, Pătimirile-mi deșarte Vor fi mâine măturate. Și-n tăcerea care-așează Peste gol înguste scânduri, Să-mi țin mintea pururi trează Se întâmplă-ades în gânduri. Parcă-o mână nevăzută Mă atinge peste tâmple, Noaptea-mi pare cam tăcută Pentru câte-or să se-ntâmple. Și în rostul lor de veacuri Trec urmând a lor menire Migratoare peste lacuri În demiurgică răpire. Mă impinge mai departe Răzbunarea unei clipe, Doar oglinzile nesparte Mă renasc dintre ispite. În această amagire Mă simt singur în rotunduri Chiar de-am pus împotrivire, Zile,nopți trecură-n rânduri. Mi-e lehamite de toate Câte-n lume m-au cuprins, Zac prin lume aruncate Neștiute-n necuprins. Viața mea necunoscută De-astă lume mă desparte Parcă-o mână nevăzută Mă împinge mai departe. Zile,nopți trecură-n rânduri În demiurgică răpire, Se întămplă-ades în gânduri Să refuz a mea trăire. O lumină amorțită Dinspre cer,încet, se cerne Și pe pleoapa-mi obosită Tristă vreme se așterne. Parcă-o mână nevăzută Mă împinge mai departe, Viața mea necunoscută De-astă lume se desparte. Și sădesc mereu în mine Visul meu în vieți eterne Care-n zilele senine Peste mine se așterne. George Nica
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate