de după zid, izbucneşte o strălucire
ca un astru nemaivăzut şi oamenii se scoală
din paturile lor, se ridică
de la mesele lor şi merg o dată cu mine.

Şi puterea mea creşte, creşte, se-nalţă.

Așteptăm soarele, un grup mic abonat
la căldură și-n fața noastră, marea,
ca o oglindă impostoare ne arată că uneori,
ca să uiți, trebuie să lași în urmă o țară.

Norii se dau la o parte, păsările tale albe
luptă cu păsările mele negre
ÅŸi lumina plesneÅŸte. Acesta este momentul
cu ceasuri lipsă în care medităm
împreună despre sorgintea minciunii.
În fond, întoarcerea în sine e un lucru bun.

E o tăcere uriașă, dragul meu, pe catalige.