agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 439 .



anno domini
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2020-07-27  |     | 



anotimpurile sunt evuri îngemănate cu noi

ne alunecă mereu primăvara din brațe, ca o iubită infidelă,
ne lasă dezbrăcați de noi înșine,
primăvara viselor noastre desperecheate,
primăvara ca o derivă a iubirilor neînțelese,

căci oamenii sunt măști colorate, viețile lor sunt frunzare
colorate, pârâuri cu ochii verzi sau căprui sau albaștri,
cu veșminte și piele colorate,
zburând de la un soare la altul,
mereu între răsărit și apus, duse de ape, duse pe pământ,
de vântul toamnei care adastă, fie la nord, fie la sud de tropice,
oamenii zboară și trec peste ape,
oamenii cântă și dansează, ca roiuri de frunze, puhoaie de culoare
cu care cineva a pictat lumea, ca un arhitect care cunoaște
toate artele și măsura, ingredientele puse corect în balanță

căci dacă e prea mult roșu sau alb pe pământ, atunci poate apare
ceva mai mult verde pe Amazon,
ceva mai multe curcubeie pe Niagara, ceva mai multă zăpadă
și nou-născuți cu obrajii ca piersica
și oamenii curg de la o latitudine la alta – mor și se nasc vii,
acolo unde e locul bun și curat,
pleacă să își găsească norocul, dar numai acolo unde îi primesc
pământul și cerul

vara flăcările cresc în noi și toamna ele ard în păduri
și se sparg alune, nuci și castane în frigul iernii,
pentru solstițiul celor singuri,
fiindcă iarna candela respiră lent și lumina coboară în tâmple,
iar soarele e aproape de noi, cu umbrele noastre foarte lungi,
noi, oamenii care au trecut dincolo de deriva continentelor
sau ghețarilor, cu vaste corăbii titanice sau turnuri de veghe înalte

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!