agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 542 .



Crina
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [cristina-monica ]

2020-07-12  |     | 



zeul casei se trezește de dimineață și face puțină curățenie -
așază norii roșii la răsărit și stinge luna cu un singur deget
vântură praful de pe pervazuri și praguri, învârte roata fântânii,
mai ridică prin grădină și toate rochițele rândunicii
mută pisica din coșul cu rufe pe scaunul din bucătărie,
trage de ciorapii și chiloții de pe sârme ca să se usuce mai repede
aruncă vreo două-trei albine în cupa unui crin alb
din care fură el cea mai mare parte de nectar
și Crina, fata care stă în căsuța albă, zâmbește

și ce dacă? Nu mă interesează, spune-mi altă poveste
știu și eu că toate lucrurile încep frumos de dimineață

ei, după-masa e altă poveste -
femeia aceea singură pe care o privești cu ocheanul, adică eu,
fumează țigară după țigară să-și distrugă arborele traheo-bronșic
și zeul o trage de mânecă să se oprească, fiindcă ea nu vrea să moară,
dar ea nu și nu, cu părul ghemotoc și sufletul ca un fel de nuferi cu broaște
ca în basmul cu Degețica, stă ca un băț în fund și fumează,
se gândește la viitorul ei pe scaunul din bucătărie
nu vezi? sunt eu acolo, dincolo de vitraliile tinereții,
Crina, cea cu ochii cristalini

și ce dacă? spune-mi altă poveste,
toți știm că oamenii singuri sunt triști

ce pot spune? povestea care începe cu a fost odată ca niciodată,
povestea adevărată, încă nu s-a scris, le stă tuturor pe vârful degetelor,
este povestea în care tu nu o mai vezi,
doar omul care măsoară umbra copacilor în lucși și parfumul crinilor în uncii
o mai găsește pe Crina din când în când, ca pe o umbră sau o aromă
și stă de vorbă ca între bărbați cu zeul casei, care dormea odinioară
ca un fulg alb în leagănul Crinei.
Acum Crina nu mai are casă, dar zeul încă există. Poate că Crina
nici nu a existat, ci doar a trăit printre florile care au răsărit întâmplător,
nebătute, nealtoite. Ea a trăit numai acasă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!