cuvintele erau pietre aruncate
unul spre celălalt
ba chiar și limba îmi era de piatră
fiindcă tu aleseseși calea zborului
sferic
iar eu alesesem alergarea până
la nori

eu îți dedicasem o noapte de foc
și o dimineață de jad
în picioarele goale
dar tu-mi păreai mai frumoasă
plecând pe neluminate
prin iarba udă

de aceea nu te-am oprit
din fuga înaripată
lăsându-te să-ți rotești frumusețea
în jurul pământului
să poți atinge din când în când
cometele
și ochii mei pierduți
în toate punctele
cardinale