am făcut din poezie o virtute
mă închin la cuvânt ca la icoană
toate fanteziile sunt pe muchii bătute
dar bucuriile trec prin mine în goană.

mă consolez cu o beție de cuvinte
când ochii minții se umplu de lacrimi
cu speranțe lucide pășesc înainte
pe un drum pavat cu multe patimi.

am legături puternice cu versul
dincolo de lumea ce-mi crează milă
muza mea constantă-i universul
mă trece prin deșert ca o cămilă.

umplu goluri cu dorințe de absolut
cu versuri care au un mers revolut.