poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2835 .



O grimasă
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Mironflorin ]

2020-06-27  |   

Traducere poezie - Traduceri poezii si alte texteAcest text este o traducere.  | 



Boala noastră este masca noastră.
Boala noastră este plictiseala fără limite.
Boala noastră este ca un extract din lene și neliniște perpetuă.
Boala noastră este sărăcia.
Boala noastră este să fii țintuit într-un loc.
Boala noastră este să nu poți fi niciodată singur.
Boala noastră este să nu avem nicio meserie, și de-am avea una, una să fie.
Boala noastră este neîncrederea în noi înșine, în ceilalți, în cunoaștere, în artă.
Boala noastră este lipsa de seriozitate, falsa serenitate, dubla suferință. Cineva ne-a spus: ce straniu râdeți. Știa el oare că râsul acesta este reflexia iadului nostru, reversul amar al: „Înțeleptul nu râde decât tremurând” de Baudelaire.
Boala noastră este neascultarea față de Dumnezeu pe care singuri l-am impus.
Boala noastră este să spunem contrariul a ceea ce dorim. Trebuie să ne torturăm pe noi înșine ca să vedem expresia de pe fața auditorilor.
Boala noastră este aceea de a fi dușmanii tăcerii.
Boala noastră este că trăim la finele unei zile mondiale, într-o seară atât de asfixiantă, încât de-abia dacă îi mai suportăm duhoarea putreziciunii.
Entuziasm, grandoare, eroism. Odinioară lumea zărea când și când umbrele acestor zei la orizont. Azi sunt marionete. Războiul a venit din lume, pacea veșnică l-a moștenit jalnic.
Odată noi visarăm că înfăptuiserăm o crimă indicibilă, necunoscută până și nouă înșine. Trebuia să fim executați într-un mod diabolic, intenționau să ne scoată ochii cu un tirbușon. Însă am reușit să scăpăm. Și am fugit – cu o tristețe imensă în inimă – de-a lungul unei alei tomnatice care traversa domeniile tulburi ale norilor fără sfârșit.
Acest vis era simbolul nostru?
Boala noastră. Poate mai are vreun leac: iubirea. Dar în final a trebuit să recunoaștem că suntem prea bolnavi pentru iubire.
Există însă ceva care este sănătatea noastră. Să spunem de trei ori „totuși”, să scuipăm în mâini de trei ori ca un vechi soldat și să ne vedem în continuare de drum, aidoma norilor împinși de vântul de apus, în direcția necunoscutului.



.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!