am să beau apa după lacrimile tale
poezie
mă voi tăvăli în durerea cuvintelor
și nimănui nu mă voi plânge
mă voi strânge în pumn și voi lovi zidul dintre
azi și mâine
singurătatea unui a fi incert se coace la temperatura zilei
în tehnologia revoluționară a robotului
ți se va șterge numele
poezie
vei fi doar cod roșu de calamitate
și niciun cititor nu va rezista decât dacă
va accepta codul de bare specificat
în siguranță
dragostea și ea un pin
sper să nu uiți parola de autentificare
poezie
îmi pari așa rigidă
ca niciodată
cuvântul tău arde
mai presus de teoriile induse acestei lumi
adevărul cu mască pare ilar
respiri dioxid de carbon
draga mea poezie
te sufoci în materialul scămoșat al farmaciei
de când nu te-ai mai spălat pe mâini haino
miroase a stârv
viața asta
transplantată din uman
în

spune și tu