Umbra se pierde

În depărtarea anilor,

Când nu eram în zarea grijilor,

Atunci urai pueril
Râvnitul piept înălțat
Și ochiul tău îngrijorat
Foc neatent ce trezea pe-April
Într-un obraz înmiresmat.

Batjocură, spectru ce râvnește
Când timpul înțepenește
Și-o îndelungă furie-a notat:

Inimă roasă, fii iar verde!

Dar va putea, prin mute lupte
Amorțite, să mă desfacă și de ani, noapte?


Traducere Nicoleta Dabija