poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2020-05-02 | |
1.
În prezenţa ta, omule, Toate întrebările şi ieşirile sunt pe fond albastru Mă plimb ca un abur pe la cuiburi La lebede lucrurile sunt pe bune Nu știu cum ați intuit acriturile din cancelarie, Tocmai am avut o ceartă mare cu două dintre ele, Una fiind o țață telenovelistă notorie, Grețoasă și, pe deasupra, foarte rea. Tot ce contează acum este Să porţi o mască de gură cască Făcând tiv de motiv Cu masca pe figură Să pui fermoar la gură Să respiri doar prin mască Să gândeşti prin sită Să fereşti gândul de virusare Tot ce contează acum este Să nu te enervezi că rătăceşti Într-o lume care nu mai este a ta Vorba lui Matei Vişniec Mă plimbam prin Paris Şi aveam senzaţia stranie Că sunt în lumea lui Giorgio de Chirico La intersecţie cu lumea lui Dali Am şi eu intersecţiile mele Aşa cum le ai şi tu Am casele şi oamenii Ieşiţi din picturile Celor o mie şi una de nopţi După cum cad la sorţi Prin jocul pendulului Şi umbra norului 2. Fire subţiri leagă între ele o mie de iubiri Între toate iubirile lumii Cea mai frumoasă iubire Aşa am găsit-o eu că ar fi Iubirea Dorrei Căţeluşa care-a nimerit la noi Pe scară, într-o seară de 13 decembrie Speriată de petardele străzii Fugită din Piaţa Chiliei de bătaia cu cizma A unui stăpân violent şi urâcios Cu vocaţia nefericirii şi trasul la măsea Niciodată mulţumit de nimeni din casă Nici de femeia lui, nici de copil Cu atât mai puţin de ea, de căţea Care, oricât de cuminte ar fi fost Parcă avea o dambla Toată ziua de-ar fi alergat pe afară Când intra în casă Făcea pipi pe covor Ba, uneori, se întâmpla Să facă şi nevoia mare Se zice că aşa face câinele din răzbunare Trecem peste amănunte Şi răspundem la prima întrebare Dacă lumea-i atât de frumoasă De ce nu o vedem cu ochii ei? De cum a ajuns la noi, pe scară Eu şi Dorra ne-am vorbit din priviri... - Ce-i cu tine, frumoaso? am întrebat-o eu. - Mi-e frică de petarde, a fost răspunsul primit, Când o petardă a pocnit şi ea a tresărit - Da, ştiu, e nebunie mare. Nici mie nu-mi plac petardele. - Stai liniştită aici. Uite, stai pe pătură. - Culoarea albastră-mi place, a părut că spune privirea ei. - O felie de parizer, un lăptic cald şi o brânzică, mănâncă fetiţa?... 3. Lumea văzută prin ochii frumoşi ai Dorei Este provocarea cu care m-am trezit acum când Pulsul, respiraţia şi curgerea gândurilor, Foşneau între şoapte şi aşteptări Treceau gândurile printr-o mie de gări Câte-un gând rătăcea pe peron Altul urca într-un vagon neluminat şi rece De acum lucrurile s-au simplificat Toate gândurile duc la Dorra… inima verde din traista ciobanului trece cântând prin viaţă de dimineaţă, aburii cafelei mă cheamă la o pipă cu un pic de risipă-n povestea ceşcuţei în care Ponna şi Dorruţa sunt prinţesele plajei cu suflet spre fericirea lui Dorra şi Picasso ambasadorii mei în ale fericirii ale devenirii şi ale iubirii semn de bun venit ziua-ntreagă, aburi de-ntrebare: ai ajuns acasă suflet rătăcit? În prezenţa ta, omule, Toate întrebările şi ieşirile sunt pe fond albastru Ca pătura care-a fost patul Dorrei În zilele de aşteptare pe scară Anii au trecut, poveştile au rămas Am aşteptat destul. Îmi iau câinii, urcăm în barcă Două perechi de vâsle se afundă-n apă Fără nici o comandă trag împreună Eu şi omul meu numărăm fiecare-n gând Uuuunuuuu, doooiii, treiiii, patruuuu Unu, doi, trei, patru... Naturi solare suntem osândiţi să trăim în noapte Seară de seară ne trezim că vine dimineaţa Şi ziua care-a trecut, n-am trăit-o până la capăt Încălţaţi trecem prin viaţă străini de memoria piciorului descuţ sub portativul diezilor pe cheia sol pentru mâna dreaptă şi cheia fa pentru cealaltă să punem umărul să sprijinim digul am zis în seara în care a venit Dorra la noi versuri albe se scaldă-n lumina dintâi 4. Că de n-ar fi, nu s-ar povesti, Dragă Domnule Pi. Te rog, 17 secunde de atenţie la mine Călătoria prin dor m-a cadorisit Cu zidul alb, cu digul şi cu nişte fotografii Fratele meu alb, cum se spune pe la noi, la mare La mare distaţă de Zero şi Infinit Apoi tot mai aproape, mai aproape Până la sfârşit când Dumnezeu trage linia Şi zice: gata frate, ai venit. Bine ai venit! Care sunt primele tale cuvinte, ajuns in Rai? Doamne, lasă-mă grăjdar la cai. Asta i-aş spune acum, mai în glumă Mai in serios… Câinii şi caii Întotdeauna m-au iubit şi i-am iubit În sfârţit, fratele meu Pi Să revenim la primul gând Cu care m-am trezit în această zi Care-i o Duminică de mai Să fac o Plachetă de 6 Mai În prima secundă m-am gândit Să-i scriu o scrisoare lui Pi Să-l rog să treacă pe la Poarta Sărutului Pe la Masa Tăcerii şi pe Stradela Primăverii În restul scrisorii îi voi povesti Despre fi şi litera i când lătrătoarele cântă la izvoarele dezvrăjite literele-şi încep neastâmpărul... |
index
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate