Rup toate gardurile care despart,
mă împac cu mine oscilantul.
Dacă nopțile de chihlimbar se lasă bântuite,
dacă zilele sunt apropiate de piele și plouă,
iar diminețile încep cu dragostea mult dorită,
rămân egale cu ele și-și adaugă doar timpul
și lumea capătă starea de imprudență și nepăsare.
Toate mă fac să regândesc starea,
să cuprind în cuvinte tăcerile pierdute
și clipele metamorfozate în trăire grăbită.
Pomii înfloriți pe geana orizontului
unde curcubeul își împrospătează culorile în râu
și Dumnezeu încântat ascultă sufletul naturii,
îmbracă în taina aromelor de flori și fructe
anotimpurile care intră în poezie.


În lumea în care totul se mișcă
în rău ori în bine,
rămânem mereu căutătorii fără izbândă
cu atâtea convulsii și necunoscute,
nimeni nu ne oprește dar nici nu ne cheamă
să găsim drumul adevărat,
ori pe cel al reușitei.