poezii
v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Rom�nesti - Romanian Poetry

poezii


 


Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 1931 .



un pic de absurd
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [literesicifre ]

2019-08-12  |     | 



drumul pe care mergi, până când mersul devine mers și
drumul drum, iar tu
pășești înafara ta ca și cum de-abia acum
începi să pornești

în sensul în care
toate ceasornicele s-au întors, în sensul în care
toate capetele de la o masă s-au întors
în sensul în care
scrisul devine un vas către un țesut la mare depărtare

astăzi m-am decis să nu și ca urmare
am făcut un ceai de plante cu mult vânt, soare
câteva albine și-am deschis o carte oarecare
și am pornit la o plimbare peste-un răsărit de mare
cu păsări ce trag de aripi ca de niște parâme

tu stai cu o mână peste cealaltă mână și zici
ba nu zici, ci taci, iar tăcerea vorbește mai tare decât
și un puls ascuns se arată în degete ca o icoană
iar eu te privesc din profil cum taci și profilul privește
spre muntele cu piept de bărbat, și încerc să vorbesc, dar tu
stai cu o mână peste cealaltă mână și zici, taci mai precis
și-mi faci semn să m-alătur de umbră sub copaci

cine se ascunde în cine mă'ntreb, oglinzile ăstea fără sfere
au propriile lor fracturi, poate că-i cerul, pământul, sau cosmologic vorbind
densul și absența lui
un sens desigur absurd, ca urmare îmi strâng părul
de la tâmpla stângă cu pumnul stâng ca pe o pensulă
înmuiată în sânge și gânduri
și cu palma dreaptă întind pânza de pe umeri
așternut pe pământ

dar poate că mâine da, n-o să fie soare
și atunci o să mă ridic și
o să-mi scutur haina
către un cer plin de mirare și
luându-mi rămas bun
o să șterg totul
blând
(ca pe-o uitare)

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!