aceleași umbre-n taine mă cufundă
tăceri bețive-n clipelor izvoare
cuvânt rodește-n albul ce ne doare
în hram de veac ori numai de secundă.
ci chipul tău pe ochi mi-e sărutare
în mine strigi poeme, mă inundă
o sete spre divin vestind în undă
de nuntă siderală căutare.
povestea asta nu e nemaizisă
scriind de lut un stih cu vicleșug
dar îngeri încă-s har acolo-n clisă.
vedenii de lumină-n vis conjug
portița Raiului când e închisă
deși-n sorginte-mi nasc deschis coșciug...