agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara

Poezii Romnesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de acelaşi autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 391 .



Bufonul
poezie [ ]

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [Ozimand ]

2019-03-10  |     | 



Bufonul trist adânc râvnește la mâna fetei de-mpărat,
Cu giumbușlucuri felurite el chipul i-a înseninat,
Dar când să-i spună-a lui iubire, ea hohotește-n continuare,
Căci declarația o glumă, parte din număr i se pare.
Zadarnic zdrăngăne chitara versuri de-amor, cu insistență,
E inima de fată jună judecător fără clemență,
Ce dirijează dulci ocheade doar către cavalerii-n zale,
Nu spre ghebosul ce toiege primește-n glumă peste șale.

Dar iată că se lasă noaptea, treptat festinul încetează,
Bufonul cu bufanți ironici în colțul lui se îmbufnează,
El ticluiește să răzbune destinul crud ce i s-a dat,
Dintr-un grimoar cu buchii strâmbe bolborosește apăsat
Formule magice, ca fata la chip și trup să se sluțească,
Un neg pe nas, cocoașă-n spate, un pinten pe grumaz să-i crească,
Fără a ști că pețitorii ce pân-atunci rivali i-au fost
O vor curta în continuare, doar-doar s-or înălța în post:

„Visez să-ți mângâi negul și să-l sărut pe creștet...“
Avea să cânte unul, altul spunea: „De veșted
Îți e obrazul însă, alții ca dânsul nu-s,
Întinde-mi, o, gingașo, piciorul cu platfus!“
Sau „Venerez în taină, trufașa mea copilă,
Cocoașa-ți triumfală, de nobilă cămilă...”
Sau alte declarații dulcege, mii și mii,
Dar fata le simțise că-s doar fățărnicii.

De-aceea dezgustată ea hotărât se-ndreaptă
Către bufonul curții și-i spuse înțeleaptă:
„O, iartă-mi vanitatea ce-asemenea orbirii
Împiedică un suflet blazoanele iubirii
Să le-ntrevadă dintre atâtea mascarade,
Pe tine, prin urmare, să te aleg se cade!”
Bufonul însă-i spuse: „Nu-mi trebuie, nu-mi pasă!"
Și-i părăsi palatul, lăsând-o iar frumoasă.

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. poezii
poezii
poezii  Căutare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!