aș sângera și aș urla, dar nimic nu poate acoperi furtuna din mine
și cu atât mai puțin durerea

chiar dacă am avut o viață cenușie, fără focuri bengale și alămuri
tot nu aș putea spune ce arunc și ce rămâne

cum poți împarți surâsul copiilor în cuvinte disparate
și primul pas în mișcări secvențiale?

primul cățel care mi-a murit în brațe
pentru că strada era o mare necunoscută pentru el

motanul imperial ce-și pregătea căierele de tors
ori de câte ori somnul se strecura pe sub pleoape grele

ninsoarea lină, candidă, imaculată ce nu a văzut urmă omenească
și ghioceii dați morții chiar de la naștere

ultima sau prima îmbrățișare, primul sau ultimul sărut
prima poveste strecurată printre picioare de copil neastâmpărat

dacă ar fi să am o singură amintire
mi-aș dori să mă văd în genunchi rugându-mă pentru amintirile mele