Padurea vuia mesmeric
Iar eu umblam cu un topor
Decorul ma impresura feeric
In mintea mea staruia cuvantul: Omor!

Frunzele frematau, aidoma coapselor ei
Luna aluneca pe cer
Priveam cu ura catre zei
Sange vroiau sa le ofer

Vroiam sa tai, sa lovesc
Sa-mi implant acul negru
Sa-i subjug, sa-i vad cum cersesc
In jurul meu curgea seva de cedru

Padurea plangea, suspine de sange
Ud pana la gat de lacrimi amare
Inaintam anevoios, ura greu se stinge
Vroiam sa le calc trupurile in picioare

Sa ii fac sa planga
Sa vad templul arzand
Au indraznit inima sa-mi franga
Acum sa priveasca demonii urland!

Sa stearga frunzele
Sa vada piatra
Aici sunt in joc ielele
Privirea lor topeste gheata

Aici este moartea, intunecata
Sa vina aici ii ademenim
Le oferim un decor o “erata”
Si apoi rapid ii nimicim!

Nu fugiti, nu va temeti
Nu cercetati, credeti…!