poezii v3 |
Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission | Contact | Înscrie-te | ||||
Articol Comunităţi Concurs Eseu Multimedia Personale Poezie Presa Proză Citate Scenariu Special Tehnica Literara | ||||||
|
||||||
agonia Texte Recomandate
■ ăștia care nu au murit, bătrâne nichita, îmbătrânim la fiecare aniversare a ta
Romanian Spell-Checker Contact |
- - -
- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - 2018-10-20 | |
Aceasta-i tara …
Sub un cer de albăstrele, Ciripit de păsărele! Codrii de stejari și fagi Și câmpuri pline de maci. Râuri vesele ce-aleargă Unduind spre Marea Neagră. Capre negre-n vârf de munte Și cerbii cu stele-n frunte. Aceasta-i țara în care În drumul meu spre om mare Sub un cer de libertate Mă pot bucura de toate. Țara mea frumoasă Românie scumpă, Glie strămoșească, Țară cu mușcate Râzând la fereastră. Păsările-n triluri Când spre cer se-avântă Frumusețea ta Țara mea, ți-o cântă! Țara mea bogată, Glie roditoare, Să dăinui prin veacuri Liberă sub soare! ÎN MINE E NÃDEJDEA Eu țin drapelu-n mână Privind zâmbind spre cer Și ziua-mi pare bună Și mâinele prosper. Simt inima cum bate, În suflet simt mândria În viitor departe Vâd astăzi România. Tot ce-au visat strămoșii Azi văd că se-mplinește Și bogăția țării Prin fii ei sporește. Nădejdea e în mine Și demn să fiu urmașul Pe drumul tău spre mâine Aleg să fiu fruntașul. La ceas aniversar La ceas aniversar, iubită țară, Eu cel ce astăzi sunt nepotul tău Am să-ți urez o nesfârșită vară Alături să îți stea pe drum mereu. Să ai mereu doar de iubire parte, Slăvită de-ai tăi fii să fii mereu Prin vorbă, cântece și fapte Alături să îî simți când ți-o fi greu. Tu, Românie iubitoare Ce îți hrănești cu drag toți fiii Și de la munte pân la mare Le dai prinosul bogăției. Să treci prin secole departe Pășind mereu cu fruntea sus De răsărit s-ai mereu parte Și niciodată de apus. La mulți ani, România ! Chiar și soarele zâmbește Peste țară când privește Văzând între munți și mare Holde-ntinse, roditoare! Luncile-s de floare pline Și-n apele cristaline Diamante sclipitoare-s Peștii, căutând răcoare. Mieii pasc iarba cea grasă Iar în câmpia mănoasă Spicele de aur pline Bunăstarea-s care vine. Patria străbună Ruptă parcă din poveste Însuși miezul pâinii este Patria noastră străbună Ce la sânul ei ne-adună. Loc în inima ei mare Are pentru fiecare. Mai mari sau mai mititei Toți suntem copiii ei! Cum pomul își poartă ramul Ea-și duce prin veacuri neamul. Casă ea le dă și masă Celor ce știu s-o cinstească.
|
||||||||
Casa Literaturii, poeziei şi culturii. Scrie şi savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică şi concursuri. | |||||||||
Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net
E-mail | Politică de publicare şi confidenţialitate