agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 80 .



Interviu
poezie [ ]
Poem filosofic

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [YOVNGJOHNNY ]

2018-09-28  |     | 



-Bine ai venit!Nu te așeza.Nu o să iți placă...
-De asta toată lumea pleacă?
-Nu.Încă nu au dat de plagă, deci nu au putut să ințeleagă.

-Iar eu oare voi putea?
-Depinde doar de starea dumneata...
-Mi se pare simplu și banal.
-Atunci ești doar un om normal...

-Și nu e bine cum sunt?
-Nu-ți pot spune precis fiindcă la suflet sunt cusut.
-Ați pățit ceva?Pare a fi crunt...
-E ceva normal, e un lucru marunt.

-Să mă scuzați că întreb : suntem gata?
-Nu.Trebuie tu să faci rocada.
-Rocada?Dar nu avem nici tablă de șah...Cum să fac rocada?
-Avem!Avem!Lumea noastră e dovada!

-Nu înțeleg exact ce vreți să spuneți, puteți fi mai explicit?
-Totul e așa de simplu, încât vine implicit...
-E vorba de individ?
-E vorba de geniu, societate și individ...

-Totul mi se pare nul, parcă sunt pierdut in vid.
-Exact!Acest "tot" în mințile noastre valorează nimic...
-Totul e in ceață, nimic nu-mi pare lucid.
-Asta te face fericit?

-Poate că da, poate că nu.Nu mai ințeleg nimic...
-Începi să-mi placi, gândești acum mai diferit.
-La început cum păream?Și dumneata ești cetățean.
-E o diferență dintre mine și un pământean...

-Sunteți cumva un diavol?Eu nu prea cred.Îmi puteți explica?
-E simplu.Tu trăiești in lumea lor, iar Eu in lumea mea.
-Faci și dumneata parte din ea.
-Greșit!Gandirea lor e ca a ta...

-Ce e greșit?Spuneți cumva că-s prost?
-Ai înțeles greșit.Tu ai cumva vreun rost?
-Desigur!Să trăiesc cât mai frumos.
-Iar lucrul acesta are cel mai jalnic cost...

-De ce?Nu e bine să trăiești decent?
-Viața frumoasă te costă un cent...Viața frumoasă spiritual te costă mai mult de un moment...
-Un moment de ce?
-Un moment de sentiment perfect...

-Există ceva perfect?Mă scuzați că întreb.
-Întrebarea ta e logică în context precum un verb.
-Lăsați-mă să ințeleg : e bine cu gândirea unde merg?
-Depinde de o altă întrebare : curat sau jeg?

-Sunt confuz din nou...
-Deci faci parte din tablou!
-Ce e curat?Ce e jeg?E ceva ciudat.
-Deci nu e ceva nou...

-Despre ce e vorba?Am cam derivat de la subiect.
-Dacă asta am făcut, nu îndeplinim condiția de poet...
-Dar dumneata ești unul.Nu înțeleg...
-La vremea noastră nimeni nu a înțeles...

-Am nevoie de un sfat.
-Depinde de cât timp ai stat...
-Unde să stau?Cumva in biblioteci?
-Nu...în lagărul minții, mergând orb pe poteci.

-Gândirea nu e o cale de eliberare?
-Mintea omenească n-o s-o ințelegi.O pușcărie plină de teroare...
-Ce vorbe urâte și macabre, domnule!
-Așa de urâte, dar așa de avedărate...

-Păi sunteți om...la fel ca noi toți...
-Greșit!Eu nu trăiesc printre criminali și hoți...
-Dar nu toți sunt așa, pot să jur pe cuvânt.
-La început nu, dar toți deveniți pe rând...

-Dar eu nu sunt la fel!
-Asta e ce crezi?Ai tu vreun țel?
-Un țel are orișicare, desigur că am!
-Te contrazic amar...Încă nu ai prins elan...

-Domnule, plouă!Uitați-vă pe geam!
-Ce crezi despre ploaie?Îți dă elan?
-Mă face să simt că trăiesc!
-Păcat de elan...

-Ploaia e un blestem, nicidecum un dar...
-De ce?Pentru că vă face trist?
-Văd că ai un har, dar pare omenesc...
-Am înțeles!Ploaia e ceva grotesc...

-Crezi asta fiindcă asta cred și eu?Crezi cumva in Dumnezeu?
-Cred asta de cuviință, și am un singur Dumnezeu!
-Ce păcat...eu sunt ateu, iar prin faptul acesta am ajuns la apogeu...
-Uitați!Dumnezeu ne-a dat un curcubeu!

-Cât e ceasul?
-E cinci, domnule, e cinci ceasul.
-Ce repede a trecut timpul, parc-am stat în spate precum arcașul...
-De ce în spate?De ce un arcaș?

-Cine stă in spate mereu?
-Omul retras, domnule!
-Dar stă mereu?Față de cine?De creație sau de zeu?
-Stă mereu.Față de tot ce e ușor, fiindcă el acceptă tot ce-i greu.

-Bravo!Ai invățat rapid!
-Mulțumesc!Sunteți cumva mâhnit?
-Nicidecum.Doar scârbit...
-Din cauza cuvintelor ce am rostit?

-Nicidecum!Tu, tinere, nu ești pe drumul bun...
-Vă place viziunea mea, domnule?Acum pare că mi-am luminat gândirea!
-Of...Iarăși te-ai pierdut cu firea...
-De ce?Mi-e greșită gândirea?

-Nu e greșit cum gândești...
-Atunci?Ce e?V-am supărat?
-Nu.Doar de supărare vorbești...
-Vă rog să mă scuzați!V-am arătat ce am creat?

-Ai creat?Cum?De ce?
-Îmi place!Asta fac de obicei.
-Obicei?De obicei ești tras pe sfori...nu încerca să te omori...
-E doar artă.Cum poți să mori?

-Nu înțelegi...este o altfel de moarte...
-Cum adică?Altfel de moarte?Ce ascundeți?Ce vă roade?
-E vorba de scris.Ai scris până acum vreo carte?
-Nu dar asta voi face mai departe!

-Nu!Să stai departe!!!Mai bine mut si neînțeles decât spintecat pentru un text...
-Spintecat?Nimeni nu o va face!
-Atât de tânăr, spiritu-ți rage...
-E ceva normal?

-E ceva ce nu vei putea face...
-De ce?Ce e greșit?
-E greșit ce ai învățat.
-Dar ce am învățat?

-Să nu te lași influențat.
-Cât e ceasul?
-E șapte, domnule, e șapte ceasul.
-Ce repede a trecut timpul, parcă am stat în spate precum un melc...atât de lent...atât de repde...

-Ce semnifică tabloul de pe perete?
-Răspunde-mi la o întrebare : ce a trecut?
-Au trecut patru ore, timpul parcă e rupt...
-Ce a trecut mai exact?

-Timpul, domnule.Timpul a trecut de parcă a zburat.
-Ai găsit răspunsul la propria ta întrebare.
-Și care e acela, dacă nu e cu supărare?
-Tabloul a fost făcut de un pictor, de un artist, ce a mers pe o cărare.

-Ce fel de cărare?
-Ca să poată crea, s-a pus singur între bare.
-Ăsta e chinul?Oare artistul doarme?
-Nu e un har...nici un dar...un coșmar plin de oroare...
Însă exista un avantaj : îți formezi cea mai pură formă de onoare

-În fața lor rămâi pe picioare.
-Și daca e doar o simulare?
-Atunci trebuie sa cazi...e cea mai buna favoare.
-Oare?

-Tu crezi altceva?Spune, nu te sfii.
-Domnule, unii încep din joacă, sunt doar niște copii.
-Da, dar niciodată nu poți știi daca sunt originali sau copii...
-Într-adevăr, atunci sunt egali cu robii.

-Greșit!Un rob e loial și muncește.
-Și dacă greșește?Devine capital...
-Poate scăpa dacă e nevinovat si matinal.
-E ceva destul de ireal.

-Domnule.E un da sau un nu?
-Depinde doar de ce decizie iei tu...
-O sa reușesc!Am luat totul in calcul!
-Ah...văd...e sumbru...deci și ție îți place ștreangul...





.  | index










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!