Welcome to Romania!

După ani de viață-amară,
Prin stăini muncind cu spor,
M-a cuprins un dor de țară
Și de-al satului ogor;

Cum ajung, din avion,
Dracu’ știe, de-un puhoi,
Cu Pandele, văru’ Ion,
Ne-am trezit luați și noi

Până într-o piață mare,
Unde, toți strigau, nebuni,
“Jos guvernul, jos cutare,
Noi sunten aici stăpâni!”

Io, ca omul, după drum,
Fui cuprins de-o întrebare…
Nu-mi pica fisa nicicum
Ce-i atâta supărare?!

Să îmi spună un bolând,
Că dau jos, acolo-n piață,
Cel mai bun guvern, decând
Comuniștii sunt în viață!

“Mai, nenică”,-i zic lu’ Ion-
“Toți dișmanii mei să moară!
Nu cumva, din avion,
Am ajuns în altă țară?!”

Până când văzui pe unii,
Ca în filme de oroare,
Ȋmpărțind, mascați ca hunii,
Un pulan la fiecare…

Io, cum sunt băftos și-n vis,
Nu c-aș vrea să mă dau mare,
Căci le numărai, precis,
Luai vr’o patru pe spinare…

Nu vă spun cum m-am simțit
Cu-o primire-așa frumoasă,
Dar pe loc m-am dumirit
C-ajunsei la noi acasă!

Valeriu Cercel