Urcă mușchiul mic și verde,
Rădăcinile izbucnesc,
Parcă natura se vede,

Florile în drum întâlnesc
Beton,trudă trecătoare,
Se oprește dar ele cresc,

Încet,încet,mișcătoare
Pământul îl revendică
Ia înapoi,răbdătoare,

Și singura ei piedică,
E timpul care n-a venit
Și care parcă abdică,

De i-ar fi și la om menit
Croială verde să poarte,
De dragul timpului rănit!