am văzut câte cărți pot să îndes într-o pungă
am mers de-a lungul șoselei până când am uitat de adidas torsion
și de femeile pe care aș fi putut să le am

am numărat monedele de prin buzunare, am socotit
cât timp a trecut de atunci, și până la urmă am ajuns să cred
că nu este de ajuns să dai bună-ziua
și atât.
ce vreau eu
dar nu despre mine e vorba
nici despre ce aș fi putut
și nu am făcut

câți or fi auzind cum urlă marea
în acele nopți când nu mai ai somn
sau tocmai de asta
bocetul și cu tot ce mai poți să auzi poate fi al unei bătrâne
ori al vreunui copil abandonat în cine știe ce metropolă din vest
sau la marginea lumii, și nu numai atât

dar cine să perceapă mersul pe sârmă
cine poate fi de acord cu trecerea timpului
am uitat de ceasul deșteptător
și când a fost, l-am trântit de perete
și cu asta, basta.
dar ce te faci când întârzii, și
nici măcar un minut, nici măcar o secundă

acum vin și întreb, tu știi de ce urlă
ai fost măcar curios pentru cine, și până la urmă
de ce

am numărat monedele de prin buzunare
am găsit câțiva lei, destui cât să îmi cumpăr o afurisită de bere
sub o umbrelă la aproape cinci metri de ea
întrebându-mă, aproape retoric
ce treabă am eu