cercurile interioare se zbat de plecarea greierilor
crescând iarba cu sunet de lună, pornirea visării
incepe la marginea celorlalte linii negăsite în palmă,
ce căuș ține floarea secundei ?trec pragurile
iubirii într-un picior de flaut ascuns ornicului
îmbatat de prea mult farmec deschis in croiala
matusalemicului gând efervescent in paharul visării

ultima rază de soare nu mai lăcrimeaza apusul
ci trece lumina pe streșini înalte cu înfrigurarea
exclamației proiectate destul de aproape de liniștea
nuferilor împinși în adulterul voinței de alb
ce mare e lumea
prin ochiul vazut din picioare
din spatele grădinii de-acasă

crini si magnolii și spice de trandafiri
învelite în dorul de tine
le las pe masa goală din veranda inimii
de dupa casă, acolo unde sărutul tău
mai pâlpâie-n lacrima teiului bătrân
cu frunzele sale-nțelepte
de savoarea-nserării ce-mi curge prin plete

cuvânt de noapte bună
vegheaza prin poiete
surpare de cer
ca o privire senină,
luna plină
mângâie iubire-n grădină