mi-a rămas în palmă eșarfa albastră
pe buze gustul de Irrezistible
în minte cuvintele
se răzbună pe ultima ninsoare

tocuri înalte se plimbă prin suflet
adâncind tăcerea în umbre
parfumul ei de iasomie udă
un cuvânt

asfințitul plânge în sălcii
eu mă transform în apă
curg
inima scâncește neîntrerupt

“nothing can take away these blues
'cos nothing compares to you”

îți văd zilnic silueta
pășind pe străzile unui oraș golit de iubire
porți roșu dragă
pe tocuri pari un poem fără sfârșit

eu am un capăt de eșarfă tu celălalt
eu sunt apusul tu un răsărit
post restant