“Tăcerea adâncă este filozofia sufletelor alese.”
Honore de Balzac

- Ascultă-mă atent atunci când tac,
Voi inventa, cândva, niște cuvinte,
Le voi grava pe-o scoarță de copac,
Vor trece ani și-ți vei aduce-aminte,

Că mi-e mai dor, acum, când nu te strig,
Să mă cuprinzi ușor pe după umeri,
Îmbrățișează-mă să uit de frig,
Vis lângă vis, învață să mă numeri

Între iubiri ce-adânc te-au răscolit,
Vibrând înalt te-au înălțat spre stele,
Pe cerul tău de foc – meteorit –
Dă-mi voie să fiu ultima din ele.

- Eu te ascult pe margini de amurg
Când umbra nopții albe mă-mpresoară
Iar tu prin vis, călare pe un murg,
Plutești spre infinit, ești stea polară

Și mă săruți în anotimpuri reci
Mă-mbrățișezi cu raze de lumină,
În goana calului de foc când treci
Mă-nchin la tine, strălucești, divină...

Nicio iubire nu m-a răscolit
Și n-a pătruns în gândurile mele
Așa ca tine... azi am iscălit,
Iubita mea, ești ultima din ele.

Liliana Trif & Ioan Grigoraș