Mi-au trebuit decenii să-mi cumpăr inutilitatea
de la talciocul cu suflete frânte,
stricate de incertitudini nereparabile,
după lunga excursie printre flăcările emoțiilor,
fără să cad prea des, panicat, în transa obedienței.
Rezemat de zidul unor gânduri stupide,
îmi număr foloasele din portofel
pentru câteva firimituri de iluzii
așteptate de niște porumbei lacomi de viață.
Nu mai am nevoie nici de liniște,
așa că o vând cu discount, pe bucăți, oricui
îmi poate oferi măcar o mică sărbătoare
pentru orfanii speranțelor, abandonați
la poarta existenței mele.
Efectul eclipselor trecătoare de viață
îmi rămâne tatuat în subconștient
sub haina infidelităților contagioase,
pe care mi-am croit-o la comanda mea.
Par demodat, dar încă mă mai admiră
dorințe sărace de noroc.
În buzunarele inutilității am găsit
un bilet uitat, scris de luciditate:
„Renunță să mai cauți adevărul,
fii mulțumit că nu l-ai găsit !”