- E făurar precum un dans pe sârmă,
Iarna curtează câte-un strop de soare,
Dar îl ascunde-n palmă, tot la cârmă
Vrea să rămână, încă o ninsoare

Bate la ușă cu mănușa groasă,
Ne-amenință cu viscol, parcă-n glumă,
Că primăvara-i suplă, dar sfioasă,
Nu-ncalcă des a iernilor cutumă.

Ce să mă fac până-nfloresc magnolii
Pe strada mea și în livada ninsă?
Aștept la geam să își trimită solii
O primăvară din povești desprinsă.

- E-o zi primăvăratică, iubirea
Dansează pe alei în rochie scurtă
În jurul ei stârnind nemulțumirea
Acestei ierni ce-și decoreaz-o iurtă

Cu blănuri de omăt... Pervazul vremii
E încă nins, dar razele de soare
Cad instinctiv, parcă-i oferă premii
Lui Mărțișor. Ce plină de culoare

Va fi-n curând povestea primăverii,
Mai e un pas, iubite, numai unul,
Și-acolo-n raiul tău, sub floare merii
Vor ține-ascuns și dorul meu, nebunul.

Ioan Grigoraș & Liliana Trif