„Iubind, ne-ncredințăm că suntem”
Lucian Blaga

- Să așezăm pianul lângă geam!
În nopțile ploioase vreau să-ți cânt
Nocturna lui Chopin... Când cochetam
Cu mâinile solfegiind în vânt,

Îți mai aduci aminte? Tu râdeai,
Și râsul tău părea din mine smuls,
Puteam să jur că nu înțelegeai
Ce simt, dar spune-mi crezi că e de-ajuns

Să tapetăm mansarda-n verde crud,
Să sechestrăm acolo primăvara?
Design interior? Nu vreau s-aud!
Noi doi suntem pianul și vioara.

- Îmi amintesc de nopțile în care
Cântam la două mâini și-mpodobeam
Claviatura pianului c-o floare
În fiecare zi, cât ne iubeam...

Era-n mansarda noastră primăvară,
Tu, o magnolie, puțin rebelă,
Ce-mi compunea poeme nud, spre seară,
Eu, noaptea, te pictam în acuarelă.

Să fim copii, cum am mai fost odată,
Să retrăim același basm în doi,
Chiar dacă plouă și fereastra-i mată,
Hai să mutăm pianul înapoi!

Liliana Trif & Ioan Grigoraș