agonia
romana

v3
 

Agonia - Ateliere Artistice | Reguli | Mission Contact | Înscrie-te
poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
armana Poezii, Poezie deutsch Poezii, Poezie english Poezii, Poezie espanol Poezii, Poezie francais Poezii, Poezie italiano Poezii, Poezie japanese Poezii, Poezie portugues Poezii, Poezie romana Poezii, Poezie russkaia Poezii, Poezie

Poezie Personale Proză Scenariu Eseu Presa Articol Comunități Concurs Special Tehnica Literara Multimedia

Poezii Românesti - Romanian Poetry

poezii


 

Texte de același autor


Traduceri ale acestui text
0

 Comentariile membrilor


print e-mail
Vizionări: 2103 .



Prima temă
poezie [ ]
Reflux pentru apus

- - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - - -
de [puf_verde ]

2018-01-19  |     | 



De unde să știu în cât timp îngheață toată marea?
Se dau următoarele premise:
^Știu că marea e într-o continuă mișcare, se învolbură și se înspumează.
Cum schimbi filtru la un acvariu și observi că, după o noapte,
Bulele mici, care tăceau la marginea sticlei,
Se întind pe toată gura acvariului și devin mari, se înghit una pe alta,
Doar ca să explodeze. Și se pierd, dar se pierd curat
Culoarea apei nu se schimbă, doar se intenifică.
Peștii se rotesc, se izbesc de laturi.
Și cel mai frumos se vede cu lumina stinsă.
Îți dai seama cum e marea, dacă-i faci așa ceva?
Dar cine ar avea timp să construiască un filtru atât de mare?
De la Zidul chinezesc până în Taj Mahal
Din vârf de munte, până-n câmpie.
^Știu că marea albește toate scoicile, săruturi de sare
Așa încât, dacă nimeresc pe mal, aduse de valuri
Și le ridică vreun copil în palma lui
Să nu le poată privi fără gust, fără gustul sărat.
Sarea mării spune totul. Doar să ai timp duci scoica la ureche și să închizi ochii.
^Mai știu că marea are flux și reflux, te duce și te-ntoarce...
Dar în dansul ăsta al ei, o dată la ceva timp, te cuprinde și nu e sigură dacă să te întoarcă.
Și stă așa pe loc și se gândește, în timp ce tu te îneci puțin...
Guști din sare ca să ai ce povesti
Dacă cineva te va pune la ureche...știi.
Ochii, deși îți sunt închiși, simți cum se aprind în culoare și cum irisul se adâncește
Ca să-ți amintească de întunericul din vintrele mării.
Tu nu te zbați ca peștii, știi că-ți lipsesc branhiile...
Doar stai așa, să ți se lipească algele de piele, să le prinzi între buze.
Și când crezi că a uitat de tine, privind spre soare,
Marea te salvează și te aduce înapoi, cu o putere de tun.
Îți scoate apa din plămâni și te lasă să respiri un timp, doar ca să te culeagă de pe mal la apus.
De unde să știu în cât timp îngheață marea?
Asta nu e o întrebare bună, domnule,vezi tu... conține o concluzie falsă.
Știm amândoi că e așa. Dar tu pui întrebări de felul ăsta doar ca să mă enervezi, să mă vezi cum mă agit.
Gheața asta i-ar pune timpului margini.
Dar timpul nu are margini cum are un acvariu,
Timpul e în mare.
Iar marea...marea...
Ce să mai vorbim...

.  |










 
poezii poezii poezii poezii poezii poezii
poezii
poezii Casa Literaturii, poeziei și culturii. Scrie și savurează articole, eseuri, proză, poezie clasică și concursuri. poezii
poezii
poezii  CăUtare  Agonia - Ateliere Artistice  

Reproducerea oricăror materiale din site fără permisiunea noastră este strict interzisă.
Copyright 1999-2003. Agonia.Net

E-mail | Politică de publicare și confidențialitate

Top Site-uri Cultura - Join the Cultural Topsites!