de porți pe gură vorbă-n putrezire
eu dorm în margine de codru-al strunei
dar demiurgului, te rog, nu spune-i
așteaptă nelumeasca mea trezire.

suind la adâncimile tribune
te-oi zice-n a privirii umezire
cuvintele nestând în lâncezire
mâncând semințe ale mătrăgunei.

e de a fi legată slaba-mi minte
te iau cu mine în cămăși de forță
e noapte, n-am aprins pe cale torță
străbuni de se-nvârtesc în oseminte.

iar de trimiți o rugă-n roase plicuri
să nu rostești spre Dumnezeu nimicuri...